Despre modul în care lucrez

Deseori, cei cu care lucrez vin la terapie pentru că se simt blocați și nu reusesc să-și atingă obiectivele. Poate fi vorba despre încercarea lor de a naviga situații dificile de viață, despre procesarea unor experiențe cu potențial traumatic și a urmelor lăsate de acestea, sau trecerea prin situații care implică gestionarea emoțiilor legate de pierdere. Alteori, în cabinet întâlnesc oameni nemulțumiți de calitatea relațiilor lor (cu ceilalți sau cu sine), sau de repetarea unor șabloane relaționale, într-o buclă a suferinței, dezamăgirii și profundei neîmpliniri.

Cu siguranță, pentru persoanele cu care lucrez, psihoterapia nu a fost prima opțiune. Câteodată ne este greu să vedem cum strategiile pe care le folosim să ajungem la liman, să ne eliberăm pe noi înșine și să navigăm prin furtună, sunt tocmai cele care produc suferință și ne țin captivi. Ne întrebăm în mod firesc: oare cum se poate ca ceva ce în trecut ne-a făcut bine, acum să ne facă rău? La fel, cum ne putem explica întâlnirea cu emoții și sentimente care credem că ar trebui să ne fie străine, dar care ne surprind, făcându-și loc insidios în interiorul nostru?

Lucrând împreună, vom descoperi că trăirile noastre prezente sunt perfect justificate odată ce înțelegem rădăcinile profunde care le hrănesc. Într-un mediu de siguranță și confidențialitate, onorând ritmul fiecăruia, aliați într-un proces de explorare pe care-l vom desena și crea împreună, psihanalist și analizand – facem cunoștință cu diferitele fațete ale personalității, învățăm să aducem „părțile” sinelui mai aproape unele de altele, le ajutăm să comunice și să intre în relație, stăm „între spații”, creăm sens și legături. Toate acestea se petrec atât la nivel intrapsihic, în lumea internă a persoanei care apelează la terapie, cât și la nivel interpersonal: în relația terapeutică, pe de o parte, și în relațiile cu cercul social, pe de alta.

Vom onora împreună efortul continuu care permite „continuitatea ființării”, și vom da nume experiențelor care „s-au întâmplat”, dar care au rămas negândite, netrăite emoțional și neînțelese de către protagonistul procesului teraputic. În alianță, cuplul analist – analizand favorizează integrarea experiențelor nesimbolizate în povestea de viață a celui care urmează un proces terapeutic. Astfel, urmare a travaliului, persoanele care solicită însoțire psihanalitică pot atinge un nivel de maturizare care permite relații mai împlinitoare cu ei înșiși și cu ceilalți, capătă mai multă încredere, își îmbunătățesc stima de sine și se simt mai liberi să trăiască în acord cu ceea ce își doresc.  

În munca mea, folosesc psihoterapia psihanalitică relațională. Această abordare îmi permite construirea unui cadru de lucru și accesarea unor principii care fac din relația terapeutică (pro)motorul schimbării. Facilitând un mediu cald, empatic, respectuos, nonjudicativ, pe fondul căruia are loc întâlnirea terapeutică, lucrul împreună devine posibil.

Lansez celor interesați o invitație la explorare și transformare și, parafrazându-l pe Haruki Murakami (Kafka on the shore), închei prin a spune că atunci când furtuna ia sfârșit, vom fi diferiți, tocmai pentru că acesta este sensul ei profund.

Dacă considerați că abordarea terapeutică pe care am îmbrățișat-o vi se potriveste, vă aștept cu bucurie și curiozitate să navigăm împreună.